Newsletter BETAK SA

Newsletter

PARAPETE DE SIGURANŢĂ

 PRODUS GUVERNAT DE DOUA STANDARDE?

Este bine cunoscut faptul că mai multe produse pot fi caracterizate de un singur standard, dar mai multe standarde să caracterizeze acelaşi produs este un nonsens. În cazul Parapetelor de siguranţă suntem în situaţia unui produs caracterizat de două standarde, începând din anul 2000 când Asociaţia Română de Standardizare (ASRO) a adoptat standardul european SREN 1317 deşi la acea dată era în vigoare începând din 1950 sandardul românesc STAS 1948. În mod normal, când apare un standard nou, standardul vechi se anulează. Dar standardele menţionate mai sus coexistă şi astăzi şi nu sunt semene că standardul vechi va fi anulat şi înlocuit. Singura logică a coexistenţei celor două standarde este aceea că ele se referă la două produse diferite. Acest aspect referitor la situaţia celor  două standarde, urmează să îl demonstrăm în continuare.

În România parapetele de protecţie stradală se execută în conformitate cu STAS 1948, standard care se referă la parpete pentru drumurile publice, altele decât autostrăzi, aşa cum se menţionează şi în respectivul standard la paragraful 1.2 “Domeniu de aplicare”. Proiectele în baza cărora se execută parpetele conform STAS 1948 au fost elaborate de IPTANA, cea mai importantă companie de pe piaţa serviciilor de proiectare în infrastructură rutieră din România, companie înfiinţată în anul 1953.

Singurul tip de parapete care nu aparţine domeniului de aplicare menţionat în standardul STAS 1948 este parapetele pentru  autostradă. Dacă vom demonstra ca parapetele conform SREN 1317 îndeplineşte condiţiile  pentru a fi amplasat pe autostradă şi nu îndeplineşte condiţiile pentru a fi amplasat pe alte drumuri decât autostrăzi, atunci cele două standarde se referă la două produse diferite (parapete pentru drumuri publice altele decât autostrăzi şi respectiv parapete pentru autostrăzi) şi coexisistenţa lor este firească.

            Conform SR EN 1317-1, testul la impact (crash-testul) implică testarea parapetelor, amplasate în linie dreaptă pe o distanţă a cărei lungime este aproximativ de 100 m.

            Testul la impact realizat pentru parapetele conform SR EN 1317 nu dă detalii referitoare la comportamentul parapetelor pe distanţele de drum mai mici decât lungimea de încercare şi nici despre comportamentul acestora în curbe. Este firesc ca prin acest test să se certifice parapete pentru autostradă unde sunt distanţe mari în linie dreaptă şi curbe largi care pot fi asimilate cu linia dreaptă. Şi este nefiresc ca acest test să cerifice parapete pentru alt tip de drum decât autostrăzi unde există numeroase porţiuni în linie dreaptă mai scurte decât lungimea de certificare şi numeroase curbe strânse, condiţiile certificării neregăsindu-se decât accidental pe acest tip de drum.

În anul 2013, răspunzând la întrebarea referitoare la coexistenta celor două standarde, un expert de la  Direcţia Standardizare a Asociaţiei Române de Standardizare exprima un punct de vedere care în linii mari şi pe scurt arăta că cele două standarde nu sunt conflictuale şi că domeniul de aplicare este asemănător, însă tratează subiecte diferite. Pentru acest motiv membrii Comitetului Tehnic 187 din cadrul ASRO  au decis menţinerea acestor standarde. Dacă există un conflict, acesta apare datorită utilizării incorecte a celor două serii de standarde, însă acest fapt nu poate impune anularea standardelor române originale, ci o mai bună cunoastere a prevederilor ambelor serii de standarde.

Chiar dacă în standardul SREN 1317 nu este menţionat domeniul de aplicare, condiţiile în care are loc testul la impact garantează acest tip de parapete pentru utilizarea pe autostrăzi dar nu dau nici un fel de relaţii despre comportamentul lui pe celelalte tipuri de drumuri altele decât autostrăzi (pe care parapetele utilizate sunt din domeniul de aplicare prevăzut in  STAS-ul 1948).

Coexistenta celor două standarde care îşi împart domeniul general de aplicare fără să interfereze este firească. Nefirească este prevederea AND 593 de a supune parapetele conform STAS 1948 unor încercări conforme cu SREN 1317, încercări deosebit de utile la autostrăzi (unde însă nu este domeniul de aplicare al standardului STAS 1948), dar inutile pe domeniul de aplicare al standardului STAS 1948, restul drumurilor altele decât autostrăzi, unde testul la impact nu are relevanţă deoarece pe aceste tipuri de drumuri sunt cu totul alte condiţii decât cele în care s-a desfăşurat testul la impact.    

Concluzia este că testele la impact dau relaţii despre comportamentul parapetelor dispuse in linie dreaptă (fară curbe) pe lungimi mai mari decât lungimea certificată prin testul la impact. Deci rezultatele testului la impact nu sunt valabile decât pe autostrăzi, unde condiţiile în care s-a făcut certificarea se regăsesc. Pentru parapete care urmează a fi montate pe alte drumuri decât autostrăzi, cu multe porţiuni sub lungimea de certificare şi numeroase curbe, testul de impact este inutil.

Este mai mult decât evident faptul că  cele două standarde se referă la două produse diferite şi că nu este vorba de situaţia absurdă a unui produs guvernat de două standarde.

 

 


COPACUL CARE CANTA

Copacul care canta este o sculptura muzicala animata de vant care reproduce un copac care se apleaca in bataia vantului si este amplasata pe dealul Crown Point care strajuieste orasul Burnley din Lancashire, Anglia.

Finalizat in anul 2006, acesta face parte dintr-o serie de patru sculpturi in cadrul proiectului de arte si regenerare Panopticons, proiect sustinut de catre East Lancashire Environmental Arts Network (ELEAN). Proiectul a fost gandit sa produca o serie de lucrari simbol pentru secolul 21 sau Panopticoane (structuri care asigura o vedere panoramica, cuprinzatoare), in zona de est a regiunii Lancashire, ca simboluri ale renasterii/revigorarii acestei zone.

Proiectat de arhitectii Mike Tonkin si Anna Liu de la Tonkin Liu, Copacul care canta este o structura de metal avand 3 metri inaltime, alcatuita din tevi metalice zincate termic de diferite lungimi si diametre care aduna energia vantului pentru a produce un sunet coral penetrant, usor discordant, care acopera mai multe octave. Unele tevi au doar rol structural sau vizual in timp ce altele au fost taiate astfel incat la trecerea vantului sa scoate anumite sunete.  Calitatile de armonica ale copacului cantator au fost obtinute in urma acordarii tevilor in functie de lungimea acestora prin realizarea unor slituri corespunzatoare in partea de jos a fiecarei tevi.

In anul 2007, sculptura a castigat Premiul National pentru excelenta in arhitectura al Royal Institute of British Architects (RIBA).

Sursa: Wikipedia

https://en.wikipedia.org/wiki/Singing_Ringing_Tree_(Panopticons)

Link-uri

http://www.sonicwonders.org/wind-sculptures/

https://www.youtube.com/watch?v=4B0hGyKV9qs

Newsletter Betak

Doresti sa fi la curent cu ofertele noastre? Aboneaza-te pentru a afla primul toate noutatile! Profita de ofertele noastre!

Adresa noastra:
Str. Industriei nr. 4, Bistrita
420063 Bistrita-Nasaud, RO
Contact:
Tel: (+40) 263 234 312
Fax: (+40) 263 234 278

Situata in Bistrita, oras cu profund caracter saxon, societatea BETAK se aliniaza traditiei fabricantilor transilvaneni recunoscuti in Europa datorita produselor de o calitate deosebita, conform standardelor celor mai exigente. Din punct de vedere juridic BETAK SA a fost infiintata in anul 1992. Activitatea a fost demarata in 1995 prin punerea in functiune a unei mici instalatii manuale de zincare electrolitica intr-un spatiu inchiriat, avand un singur angajat. In prezent BETAK SA este lider de piata in productia de benzi zincate, unul dintre cei mai importanti fabricanti de parapeti metalici de protectie din Romania, producator de confectii metalice diverse si furnizor de servicii de protectie anticoroziva prin zincare termica si electroltica.

Comunicate de presa

 

      
     

newsletter

rss google facebook twitter